CABINETUL OFERĂ CLIENȚILOR SĂI SERVICII DE ATESTĂRI DE DOCUMENTE ȘI ASIGURĂ ASISTENȚĂ ȘI REPREZENTARE ÎN VEDEREA DĂRII DE DATĂ CERTĂ, APOSTILĂRII ȘI SUPRALEGALIZĂRII ACTELOR. CABINETUL VĂ ASIGURĂ ȘI ASISTENȚĂ PENTRU TRADUCEREA DOCUMENTELOR CARE TREBUIE APOSTILATE, ÎNTRUCÂT COLABOREAZĂ CU TRADUCĂTORI AUTORIZAȚI DE LIMBI DE CIRCULAȚIE INTERNAȚIONALĂ.
Atestarea documentelor de către avocat sub aspectul conținutului actului, datei semnării și identității părților este posibilă în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat și Statutului profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 898, din 19 decembrie 2011. Atestarea actelor juridice semnate în fața avocatului se face de avocat printr-o încheiere, o rezoluție, o ștampilă sau unui alt mijloc verificabil de atestare. Actul atestat de avocat poate fi prezentat de avocat notarului public spre autentificare.
Data certă este data care marchează momentul din care existența unui înscris sub semnătură privată nu mai poate fi contestată de terți și care este considerată a fi pentru aceștia adevărata dată a înscrisului. Sunt supuse acestei proceduri notariale actele sub semnătura privată pentru a deveni opozabile terților. Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă de către notarul public se întocmește în numărul de exemplare cerut de parte. În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condițiile esențiale pentru darea de dată certă prin următoarele mențiuni: a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părții, și ora încheierii actului; b) starea în care se află înscrisul.
Cabinetul asigură asistență în fața notarului public pentru darea de dată certă actelor dumneavoastră.
Apostilarea este o procedura necesară atunci când un cetățean român se deplasează pe teritoriul altui stat și este nevoit să facă dovada originalității, autenticității și legalității actelor sale, fiind valabila tuturor statelor membre ale convenției de la Haga. Procedura apostilării a fost stabilita la Haga în 1961, România a adoptat-o în anul 2001 și, în prezent, atât România, cât și alte 141 de țări de pe mapamond o folosesc. În România sunt trei instituții care au dreptul de aplicare a apostilei de la Haga: Instituția Prefectului, Tribunalul teritorial și Camerele Notarilor Publici din România. Fiecare dintre aceste instituții aplică apostila numai pe actele pe care are dreptul. Regula generală este ca Tribunalul aplica apostila pe actele judecătorești, în timp ce prefectura aplică apostila pe toate actele emise de celelalte instituții ale statului, iar Camerele Notarilor Publici din România pot aplica apostila pe actele notariale și pot efectua procedura de supralegalizare a semnăturii și a sigiliului notarului public. Apostila este, în fapt, o ștampilă de formă pătrată (cu latura de 9 cm), identică în toate statele membre ale Convenției de la Haga și care se aplică direct pe actul de legalizat, fie pe o prelungire a acestuia. Indiferent de țara în care se aplică, toate aceste ștampile au următoarea denumire: „Apostille - Convention de la Haye du 5 Octobre 1961”.
Supralegalizarea documentelor este o procedură prin care statul oferă un plus de veridicitate actelor emise pe teritoriul său, o legalizare în plus, o certificare suplimentară a originalității, autenticității și legalității întocmirii unui anumit document. Supralegalizarea se face de către Curtea de Apel și se aplică pe un document legalizat de către un notar public. Curțile de Apel supralegalizează următoarele tipuri de documente: traducerile legalizate ale actelor apostilate de către Ministerul Afacerilor Externe, sentințe de divorț, hotărâri judecătorești, declarații notariale, precum și traducerile legalizate ale acestor acte, duplicate / fotocopii ale actelor românești, legalizate în prealabil de un notar public. Ministerul Justiției din România supralegalizează doar documentele care vor fi folosite în țări ne-membre ale Convenției de la Haga.
Pentru recunoașterea internațională, documentele de stare civilă, respectiv certificatele de naștere și căsătorie, după ce li se aplică apostila de către Instituția Prefectului, se traduc în limba țării de destinație de către un traducător autorizat, inclusiv apostila, după care se legalizează de către un notar public, iar în final traducerea legalizată se supralegalizează cu apostilă de către Curtea de Apel competentă.
Atestarea documentelor de către avocat sub aspectul conținutului actului, datei semnării și identității părților este posibilă în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat și Statutului profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea U.N.B.R. nr. 64/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 898, din 19 decembrie 2011. Atestarea actelor juridice semnate în fața avocatului se face de avocat printr-o încheiere, o rezoluție, o ștampilă sau unui alt mijloc verificabil de atestare. Actul atestat de avocat poate fi prezentat de avocat notarului public spre autentificare.
Data certă este data care marchează momentul din care existența unui înscris sub semnătură privată nu mai poate fi contestată de terți și care este considerată a fi pentru aceștia adevărata dată a înscrisului. Sunt supuse acestei proceduri notariale actele sub semnătura privată pentru a deveni opozabile terților. Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă de către notarul public se întocmește în numărul de exemplare cerut de parte. În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condițiile esențiale pentru darea de dată certă prin următoarele mențiuni: a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părții, și ora încheierii actului; b) starea în care se află înscrisul.
Cabinetul asigură asistență în fața notarului public pentru darea de dată certă actelor dumneavoastră.
Apostilarea este o procedura necesară atunci când un cetățean român se deplasează pe teritoriul altui stat și este nevoit să facă dovada originalității, autenticității și legalității actelor sale, fiind valabila tuturor statelor membre ale convenției de la Haga. Procedura apostilării a fost stabilita la Haga în 1961, România a adoptat-o în anul 2001 și, în prezent, atât România, cât și alte 141 de țări de pe mapamond o folosesc. În România sunt trei instituții care au dreptul de aplicare a apostilei de la Haga: Instituția Prefectului, Tribunalul teritorial și Camerele Notarilor Publici din România. Fiecare dintre aceste instituții aplică apostila numai pe actele pe care are dreptul. Regula generală este ca Tribunalul aplica apostila pe actele judecătorești, în timp ce prefectura aplică apostila pe toate actele emise de celelalte instituții ale statului, iar Camerele Notarilor Publici din România pot aplica apostila pe actele notariale și pot efectua procedura de supralegalizare a semnăturii și a sigiliului notarului public. Apostila este, în fapt, o ștampilă de formă pătrată (cu latura de 9 cm), identică în toate statele membre ale Convenției de la Haga și care se aplică direct pe actul de legalizat, fie pe o prelungire a acestuia. Indiferent de țara în care se aplică, toate aceste ștampile au următoarea denumire: „Apostille - Convention de la Haye du 5 Octobre 1961”.
Supralegalizarea documentelor este o procedură prin care statul oferă un plus de veridicitate actelor emise pe teritoriul său, o legalizare în plus, o certificare suplimentară a originalității, autenticității și legalității întocmirii unui anumit document. Supralegalizarea se face de către Curtea de Apel și se aplică pe un document legalizat de către un notar public. Curțile de Apel supralegalizează următoarele tipuri de documente: traducerile legalizate ale actelor apostilate de către Ministerul Afacerilor Externe, sentințe de divorț, hotărâri judecătorești, declarații notariale, precum și traducerile legalizate ale acestor acte, duplicate / fotocopii ale actelor românești, legalizate în prealabil de un notar public. Ministerul Justiției din România supralegalizează doar documentele care vor fi folosite în țări ne-membre ale Convenției de la Haga.
Pentru recunoașterea internațională, documentele de stare civilă, respectiv certificatele de naștere și căsătorie, după ce li se aplică apostila de către Instituția Prefectului, se traduc în limba țării de destinație de către un traducător autorizat, inclusiv apostila, după care se legalizează de către un notar public, iar în final traducerea legalizată se supralegalizează cu apostilă de către Curtea de Apel competentă.
